Totul a inceput pe 2 noiembrie. Data accea zici ca este intiparita in cap cu fierul.
Am avut cel mai proasta noapte din tot anul. Ma culcasem si nu puteam sa adorm.Am inceput sa ma uit pe tavan si de odata inima imi bubuia ca si cum ar fi vrut sa imi sara din piept.Si am vazut. Am vazut cum perdeaua a inceput sa fluture. Mi-am zis ca este doar imaginatia mea.Mai m-am uitat odata la perdea si nimic.Clar ca fusese imaginatia mea.Oare?
Adormisem si a inceput visul.Eram pe un petic de pamant,singura, undeva intr-un ocean am presupus eu. Si eram numai eu.Singura singurica. Cand au inceput sa zboare niste pasari.Pescarusi.Cerul era de un albastru perfect cu ici pe colo cate un petic de puf alb de nor. Apoi am observat ca au inceput sa creasca flori minunate pe peticul de pamant si asa micut. Era chiar foarte frumos. Si m-am privit in apa.Eram eu. Aveam o privire neutra.Am inceput sa zambesc dar...imaginea mea din apa era trista.Ca si cum ar fi totul pe dos.Si treptat s-a transformat intr-un cosmar.Am privit in sus.Cerul a inceput sa se inchida la culoare.Avea o nuanta infricosatoare de un purpuriu inchis. Pescarusii albi si maiestuosi s-au transformat in ciori mari,negre si urate.A inceput sa ma doara spatele.Simteam ca cineva sau ceva ma inteapa.M-am intors si am vazut ca florile mici si delicate s-au transformat in maracini inalte si cresteau in continuare. Nu stiam ce se intampla.M-am uitat din nou pe cer si a inceput sa fulgere.Si fulgerele au format un ''M''. Vroiam sa ma trezesc in realitate dar nu puteam.Ochii nu vroiau sa se deschida.Apoi in vis mi-am dat seama ca ma miscam.Nu,ca ma zguduiam sau ceva in genul.Pana cand mi-am dat seama ca bunica mea ma zguduia ca sa ma trezesc.Intr-un final am deschis ochii si am inceput sa tip.Eram transpirata toata.Bunica mi-a pus mana peste gura ca ma opresc.M-am oprit si am inceput sa plang.Siroaie de lacrimi curgeau fara oprire. M-a intrebat ce s-a intamplat si am zis ca am avut un cosmar. Se uitase f ciudat la mine.Cu o privire sceptica.Ca si cum nu m-ar fi crezut. M-a calmat,mi-a zis ca probabil avusesem o zi stresanta si de aceea am visat urat.Am crezut-o...pe moment.Mi-a adus un pahar cu apa si am glumit putin spunand ca mai buna ar fi o sticla cu apa decat un pahar cu apa.Mi-a zambit si mi-a adus o sticla la 1 litru.Am baut-o pe toata fara oprire. Mi-a zis sa ma culc la loc.Si apoi mi-am amintit ca nu stiam cat e ceasul.Am tras o privire pe ascuns la desteptator si era ora 5 dimineata.M-am prefacut ca adorm dar nu puteam sa inchid un ochi.Am stat asa treaza pana la 8 dimineata pana cand au plecat si ai mei la munca.M-am sculat si m-am spalat si m-am dus in bucatarie.Aveam un biltel de la mama. "Te roaga mami sa speli si tu vasele si sa uzi florile de pe balcon. M". Am tresarit.M. M-am gandit la litera asta 2 minute intregi.Tot ceea ce mi-a venit in cap a fost ca visat un M fulgerat pe cer. Am zis ca e doar o coincidenta.Dar de fapt era doar inceputul.Dar incepusem sa fiu speriata de-a binelea.
Va urma.
joi, 25 noiembrie 2010
luni, 22 noiembrie 2010
Just things..
Nu l-am vazut.Nu ma durut.Nu m-am gandit la el.Si totusi as vrea sa ii zic ceva dulce la ureche.Fuck you.
Fiecare reuseste intr-un fel sa il uite pe cel ce l-a iubit odata.Chiar daca la mine a durat pana la inceputul lui noiembrie.Si acum sunt sigura ca daca l-as vedea ar fi doar o persoana ca oricare alta. Dar in mintea mea i-as spune de o suta de ori dute dracu.
As vrea sa ii multumesc muzicii rock si cititul cartilor,care m-au facut sa il uit de tot.:)
Fiecare reuseste intr-un fel sa il uite pe cel ce l-a iubit odata.Chiar daca la mine a durat pana la inceputul lui noiembrie.Si acum sunt sigura ca daca l-as vedea ar fi doar o persoana ca oricare alta. Dar in mintea mea i-as spune de o suta de ori dute dracu.
As vrea sa ii multumesc muzicii rock si cititul cartilor,care m-au facut sa il uit de tot.:)
duminică, 21 noiembrie 2010
A day of november..
I will start to smile.
Dimineata cetoasa de noiembrie ma face sa ma gandesc la tristete,melancolie,chestii negative.Dar nu.Nu voi lasa aceste sentimente sa navaleasca peste mine.Acestea sunt sentimente neplacute,care nu ma caracterizeaza.Preferam sa fie soare, copacii infloriti si un vanticel rece.Asa este pentru mine o zi perfecta.Si asa sunt si eu :)
Incepe o noua zi.Azi este luni,un nou inceput de saptamana. Azi este ziua in care voi incepe sa ignor raul si voi zambi si voi raspunde cu "bine ma gandesc la soare" cand cineva ma intreaba ce fac.
Azi este ziua in care nu ma voi gandi la ranile din inima care au fost provocate de prieteni care m-au tradat, oamenii care mi-au vrut raul, prima iubire de liceu..
Azi este ziua in care vreau sa ma schimb.Nu de haine sau altceva.Sa imi schimb,modific e cuvant mai bun,felul meu de a fi.
Nu mai vreau sa fiu scorpia care era odata dar nici draguta si inocenta de mine,care era influentata de toti. Vreau sa fiu EU.Acea persoana acra la inceput si dulce pe parcurs.
Si totusi vreau sa fac ceva.Vreau sa ma intorc inapoi in timp, sa dau mana cu persoana care am fost,dupaia sa ma intorc imprejur si sa plec. Cu degetul mijlociu ridicat in aer.
Da imi place cum suna asta.Sa fiu eu.Un eu putin schimbat.
Mi-am intrerupt gandurile mele profunde din cauza ca miros pe maini a mandarine.Iar.Mirosul de mandarine imi aduce aminte de vara,cand ma distram si faceam tot ce imi venea in cap.Dar eh...vremurile acelea au trecut si trebuie sa traiesc momentul si sa ma gandesc pozitiv la viitor.Dar totusi...imi place sa imi rascolesc trecutul,ba chiar trecutul indeparat si sa imi aduc aminte de amintirile placute care imi mai inchid ranile din inima.Imi aduc aminte ca atunci cand eram micuta,cam la 5 ani,venea bunica mea de la tara si imi croseta sosetele iar eu ii luam ghemul si il duceam pana intr-un capat al casei.Sau cand mergeam la mare si valurile se spargeau de mine.Nu mai puteam de incantare atunci.Sau prima zi de scoala.Emotii,colegi noi,prietenia.Sau cand faceam bradul de Craciun impreuna cu ai mei.Puneam beteala, de jur imprejurul bradului impreuna cu mama,sau cand tati ma ridica sa pun un glob sus pe o ramura unde nu ajungeam.Sau cand bunica mea imi povestea povesti de Craciun.Toate acestea sunt amintiri placute.Pe care nu mai poti sa le retraiesti.
Imi amintesc cu un zambet amar faptul ca atunci cand eram mica ziceam "Vreau sa fiu o persoana mare". Si acum ca sunt mai mare vreau sa fiu inapoi mica,fara griji,doar lumea mea si a jucarelelor.Dar nu se mai poate.E doar o amintire indepartata la care trebuie sa ma gandesc ca sa nu o uit de tot.Mancarea de la gradinita,mirosul toamnei cand eram mica,ceata care aveam senzatia ca distruge lumea...toate astea sunt doar amintiri.Copilaria e cea mai frumoasa perioada a vietii din punctul meu de vedere.O lume fara griji,fara rau,fara probleme...
Dimineata cetoasa de noiembrie ma face sa ma gandesc la tristete,melancolie,chestii negative.Dar nu.Nu voi lasa aceste sentimente sa navaleasca peste mine.Acestea sunt sentimente neplacute,care nu ma caracterizeaza.Preferam sa fie soare, copacii infloriti si un vanticel rece.Asa este pentru mine o zi perfecta.Si asa sunt si eu :)
Azi este ziua in care nu ma voi gandi la ranile din inima care au fost provocate de prieteni care m-au tradat, oamenii care mi-au vrut raul, prima iubire de liceu..
Azi este ziua in care vreau sa ma schimb.Nu de haine sau altceva.Sa imi schimb,modific e cuvant mai bun,felul meu de a fi.
Nu mai vreau sa fiu scorpia care era odata dar nici draguta si inocenta de mine,care era influentata de toti. Vreau sa fiu EU.Acea persoana acra la inceput si dulce pe parcurs.
Si totusi vreau sa fac ceva.Vreau sa ma intorc inapoi in timp, sa dau mana cu persoana care am fost,dupaia sa ma intorc imprejur si sa plec. Cu degetul mijlociu ridicat in aer.
Da imi place cum suna asta.Sa fiu eu.Un eu putin schimbat.
Mi-am intrerupt gandurile mele profunde din cauza ca miros pe maini a mandarine.Iar.Mirosul de mandarine imi aduce aminte de vara,cand ma distram si faceam tot ce imi venea in cap.Dar eh...vremurile acelea au trecut si trebuie sa traiesc momentul si sa ma gandesc pozitiv la viitor.Dar totusi...imi place sa imi rascolesc trecutul,ba chiar trecutul indeparat si sa imi aduc aminte de amintirile placute care imi mai inchid ranile din inima.Imi aduc aminte ca atunci cand eram micuta,cam la 5 ani,venea bunica mea de la tara si imi croseta sosetele iar eu ii luam ghemul si il duceam pana intr-un capat al casei.Sau cand mergeam la mare si valurile se spargeau de mine.Nu mai puteam de incantare atunci.Sau prima zi de scoala.Emotii,colegi noi,prietenia.Sau cand faceam bradul de Craciun impreuna cu ai mei.Puneam beteala, de jur imprejurul bradului impreuna cu mama,sau cand tati ma ridica sa pun un glob sus pe o ramura unde nu ajungeam.Sau cand bunica mea imi povestea povesti de Craciun.Toate acestea sunt amintiri placute.Pe care nu mai poti sa le retraiesti.
Imi amintesc cu un zambet amar faptul ca atunci cand eram mica ziceam "Vreau sa fiu o persoana mare". Si acum ca sunt mai mare vreau sa fiu inapoi mica,fara griji,doar lumea mea si a jucarelelor.Dar nu se mai poate.E doar o amintire indepartata la care trebuie sa ma gandesc ca sa nu o uit de tot.Mancarea de la gradinita,mirosul toamnei cand eram mica,ceata care aveam senzatia ca distruge lumea...toate astea sunt doar amintiri.Copilaria e cea mai frumoasa perioada a vietii din punctul meu de vedere.O lume fara griji,fara rau,fara probleme...
Heyy
N'ah ca mi'am tras si eu blog. Lipsa de ocupatie poate duce la multe...Blog,Facebook,Youtube...
In loc sa invat pentru teza la franceza fac diferite activitati cum ar fi sa imi fac blog. As vrea sa scriu mai multe dar asta se va intampla mai tarziu caci acum trebuie sa ma pregatesc pentru meditatii.
:)
In loc sa invat pentru teza la franceza fac diferite activitati cum ar fi sa imi fac blog. As vrea sa scriu mai multe dar asta se va intampla mai tarziu caci acum trebuie sa ma pregatesc pentru meditatii.
:)
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)