Litera.-partea a 5

Eram singura.Dar...unde?A,da. Pe strada.
Ce s-a intamplat?Ce era creatura aceea?
Okei..nu ma mai simteam in stare de nimic.
Stai unde eram pe strada? Surpriza sau nu,eram in fata blocului meu. Mi-am aruncat o privire la ceasul meu de la mana. 22 fara 10. au.Asa de repede a trecut timpul?Cred ca au sunat deja politia. Sau nu? Am scos cheile,am deschis usa de la intrare,am chemat liftul si ca prin transa eram deja in fara usii mele. Imi era frica sa o deschid. Am deschis-o silentios si repede cum fac de obicei si...era lumina in sufragerie si pe hol. Si discutau foarte aprins.Parintii mei si bunica mea cu o femeie dupa voce. Am pus cheile in cosul de la intrare,m-am descaltat si am mers tiptil pana in sufragerie.Am deschis usa si...am vazut cea mai frumoasa femeie posibila. Satena,cu ochii verzi,privire agera si inteligenta, un trup trecut prin inel,poate putin cam increzuta dupa parerea mea?!
-Deci cum a fost la mall?
-Care mall tata?
-Oh lasa asta...ti-am zis ca am o sora pierduta nu-i asa Adina?
-Da mi-ai zis ceva de asta mama...de ce?
Emotionata,mama a izbucnit in lacrimi.Frumoasa femeie a pus mana pe umar ei si incerca sa o consoleze. S-a oprit din plans si a zis cuvintele care aveau sa imi schimbe viata:
-Ea este Margareta,sora mea.
Eram in soc.Poftim??! Mi-a pomenit mama ceva de o sora dar cand aveam vreo 9 ani?!Ce naiba?
Fara sa ma gandesc iam trantit o intrebare cam proasta:
-Dar ce cautati aici?
Mama si tata s-au uitat la mine cu o privire de demon.Norocul meu si culmea ma salvase aceasta femeie,Margareta:
-Am venit pentru ca vroiam sa va cunosc.Pe toti. Avocatul meu a facut cercetari si v-a gasit pe voi,familia voastra si pe mama ta,sora mea Caro.
-Ah..ok..eu ma duc sa ma shimb..
-Mi-a parut bine...Adina..
-Da, ma scuzati..Adina imi pare bine.
-Si mie imi pare bine.Poti sa imi spui tanti Marga sau M.
-Ce ati spus?
O,doamne.Am avut un fior.
-Am zis...
-Lasati am auzit.Acum daca ma scuzati sunt destul de obosita si as vrea sa ma culc.
M-am dus in camera...si am adormit.Si am avut visul,visul care mi-a raspuns la toate intrebarile.

Va urma.

Litera.-partea a 4-a

Nu ma temeam de moarte. Ma temeam de vesnicia ei.

Simteam cum inima imi bubuia cu putere. Simteam cum fiecare particica din corpul meu ingheta. Simteam cum ochii imi lacrimeaza de frig,cum buzele mi se uscau,cum parul ingheta.La propriu vorbind.
Misteriosul barbat se indrepta catre mine cu pasi mari si grabiti. Pe masura ce el se apropia observam cum ca geamurile inghetau, era mai frig si in urma pasilor lui se forma gheata.
Respiratia era din ce in ce mai ingreunata din cauza frigului ce se producea in tramvai.
Vedeam ca in timp ce se apropia avea ceva in mana.Un briceag.
Aveam sa mor in tramvai?De ce tocmai eu?
Barbatul se apropia si simteam cum mi se scoala parul de pe brate.Apoi se opri la 1 m de bine.Toate geamurile erau inghetate,aerul abia respirabil.M-am uitat pentru prima oara la barbat.Chipul ii era "pictat" de cicatrice ciudate,neregulate; fata ii era ovala,nasul mic si par brunet.Ochii ii erau albastri.Albastri ca gheata.Simteai cum inghetai numai cand te uitai in ei.Ce faceam? Adica cum de mai reuseam sa ma uit la el?Nu trebuia sa mor?Surprinzator raspunsul era "nu".
Barbatul nu facu decat sa ma priveasca cu ochii lui reci.
Totul se intampla intr-o secunda.
A deschis briceagul...si era indreptat catre mine.Si apoi,fara nici un fel de advertisment se taiase in palma stanga.Isi stranse mana pumn si picaturi de sange curgeau pe jos.Eu eram prea socata sa ma uit in jos. Inca eram stupefiata ca nu ma omorase.Oricum simteam un val de usurare ca nu m-a omorat.Apoi imi veni pe la nas un miros ruginit si sarat.Era sangele de pe jos.Ochii barbatului erau inca fixati pe mine cand m-am uitat in jos; o balta de sange dar destul de micuta era langa picioarele mele. Incepeam sa ametesc.Uitasem ca ma lua ameteala grav numai cand vedeam sange.Imi ridicasem fata incet sa ma uit la barbat.Numai ca nu era.Unde disparuse? Apoi observasem ca geamurile nu mai erau inghetate,si pe jos numai era gheata.Apoi mi-au cedat picioarele.Ramasesem ghemuita pe jos cand am vazut cel mai ciudat lucru posibil. Micuta balta de sange incepea sa capete forma.Se misca cu alte cuvinte.Cand a incetat "sa se miste" ma uitam la litera formata din sange.M. Nestiind ce sa fac,cum sa reactionez mai bine,am inceput sa tip. De ce mi se intamplau toate astea? De ce mie? De ce cosmarul asta?
Nu aveam raspuns.
Apoi,ca din senin,tramvaiul se opri la Eminescu. Tipatul incetase. Lumea a urcat cu nemiluita,nu era nimeni mirat de faptul ca tramvaiul era gol si nimeni nu era mirat ca inca stateam ghemuita pe jos si uitandu-ma pe jos la litera care disparea. Priveam cu ochii goi catre lumea care urca...
M-am decis sa ma ridic in picioare.Usor de zis, greu de facut. A trebuit sa ma tin bara cu ambele maini ca sa pot sa ma ridic. Urmatoarea statie era Carol. M-am dus la iesire si asteptam sa cobor. Mintea imi era total aeriana...uitam ce fac,unde sunt,cum ma cheama,si de ce traiesc in universul asta tampit.
Tramvaiul se opri si CULMEA am fost singura care am coborat. Am coborat,incet,teleghidata de vant. Fara sa vreau m-am trezit ca am ajuns la micuta biblioteca,si am inceput sa ma holbez prin geam. Nu stiam dupa ce anume sa ma uit,asa ca ma holbam. Privindumi reflexia in oglinda am vazut cum aratam. Parul ravasit,cearcane  de un violet inchis.Aratam ca si cum am aflat cea mai proasta veste din lume.Am stat in fata geamului gandidu-ma daca sa intru sau nu. Dupa cinci minute de decizie,am zis ca nu. Nu avea rost. Si chiar daca gaseam ceva cu ce m-ar fi ajutat?Am vrut sa iau tramvaiul inapoi spre casa dar...am simtit...ca vroiam sa merg pe jos acasa,dar nu vroiam in accelasi timp.
Am inceput sa merg incet fara sa imi pese daca dau peste cineva sau calc intr-un rahat.
M-am bucurat ca am ajuns pana aproape de obor,fara sa ma gandesc la absolut nimic. Bineinteles ca m-am trezit din starea de inconstienta si am inceput sa pun obisnuitele intrebari. Nu gaseam nici un raspuns la ele si m-am intrebat daca asta era scopul sau mai bine zis jocul. Oare trebuia sa aflu raspunsul la aceste intrebari ca sa ma lase...ciudateniile in pace? Si daca aflam raspunsurile oare aflam ceva rau? Oare asta era scopul?Oare asta este jocul? Un joc in care daca aflam raspunsurile ma lasau ciudateniile in pace dar aflam chestii rele sau sa nu stiu raspunsurile si sa nu aflu ceva rau si sa nu ma lase ciudateniile in pace? Nu stiam ce sa mai gandesc.
Am aruncat o privire sa vad pe unde sunt. Eram pe la Domo. Si apoi am vazut.Am vazut barbatul misterios in magazin cu ochii atinti catre mine. Am inceput sa casc ochii.Am clipit o singura data si barbatul a disparut.OK.Poate era imaginatia mea. Un coltisor al mintii mele zicea ca nu.Chiar nu era imaginatia mea.Era real. Am inceput sa merg repede,aproape sa alerg. Ma uitam la oameni in timp ce mergeam. Iar am vazut misteriosul barbat in multimea de oameni. Am inceput sa alerg,constienta ca ma urmarea. Oriunde ma uitam era barbatul misterios.Clipeam si disparea. Puteam sa alerg mult mai repede dar aerul rece si picioarele mele incete nu ma ajutau. Am inceput sa imping lumea sa imi fac loc,crezand ca daca alerg,o sa imi piarda urma.
Evident,ca nu era asa.
Aparea,disparea,aparea,disparea,aparea,disparea. Apoi ca prin vis...numai vedeam nimic.Oriunde ma uitam era negru.Numai si numai negru.Apoi mi-am dat seama ca eram legata de scaun. De unde pana unde?
Apoi misteriosul barbat era in fata mea.Deabia puteam sa il disting din cauza ca costumul lui negru se suprapunea peste fundalul negru. Era ca si cum eram intr-un abis. Un negru infinit.Nu stiam unde e jos,stanga,sus sau dreapta. Tot ce stiam era ca stateam pe un scaun si ca singura sursa de lumina era un glob destul de mare,care emana o lumina orbitoare si se invartea pe unde vroia el. Mi-am dar seama ca tremuram.Nu de frica ci de frig. Si apoi am simtit ca mor. Din cauza ca am vazut cea mai infricosatoare ciudatenie,fiinta,lucru,chestie posibila.Era urata si se apropia incet de mine.

Va urma.

Realitatea.

Realitatea este ca m-am mintit singura de prima oara cand am zis "gata".Se pare ca nu e asa.Oare cand se va opri durerea?Cred ca se va opri atunci cand incetez sa mai visez diverse scenarii care mai decare.Si toate ireale.Dar eu nu pot sa imi impun asta..sa incetez sa mai visez.Pentru ca eu nu sunt genul sa renunt sa visez. In majoritatea timpului cand sunt distrusa,terminata imi hranesc mintea cu vise si iluzii.Sunt ca un drog.Dar ce se va intampla cand toate aceste vise si iluzii imi vor intuneca mintea? Oare voi mai putea sa ies din starea pe care o voi avea daca incep sa gandesc asa?

Litera.-partea a 3-a

Nu stiam de ce mie mi se intamplau toate astea. Nu facusem nimic si totusi ciudateniile apareau.

Inghetasem de-a binelea. Ochii mici ca niste margele ce sclipeau ma priveau cu mult interes de la geam.Nu stiam ce e sau cine ma privea dar s-a deschis geamul.Singur.Am inceput sa tip. Sau asa credeam eu. Gatul ma ardea,imi era uscat. Deabia atunci constatasem ca nu tipam.Dintr-o data s-a auzit cel mai inspaimantator sunet.Un tipat care nu era al meu si nici de la geam. Cineva tipa.Si venea din casa.Privirea mi-a fugit de la geam catre intrerupator.M-am ridicat cu rapiditate din pat si am apasat intrerupatorul.Nici o lumina.
ZBANG-POC-ZBANG-ZDUF. Eram speriatata de-a binelea. Cred ca mai aveam putin si faceam atac de cord. Becul nu mergea,tipatul era infiorator si...cei 2 ochi care ma priveau de la geam disparusera.Nu stiam ce sa fac. Mintea imi era inchisa nu puteam sa gandesc clar. Am luat lanterna care era in sertar am aprins-o si am inceput sa alerg prin casa. Tipatul se oprea dar incepea iar. Ajunsesem in sufragerie si tipatul era asurzitor. M-am uitat catre balcon si am vazut. Am vazut-o pe mama ca se lupta.Dar nu se lupta cu nimeni. M-am indreptat catre ea cu lanterna si se lupta cu...o patura?Ce naiba?"Mamă",am zis eu."Opreste-te.OPRESTE-TE!Te lupti cu o patura!! Calmeaza-te!!"
Si a lesinat pe balcon. Eu ma uitam cu ochii cascati. Ce dracu a patit? De ce se lupta cu o patura? Si cel mai important...nu a auzit nimeni cum a tipat?Puteam sa fac pariu ca a trezit 3 etaje.Dar nimeni si nimic. M-am dus  fugind ca o descreierata in bucatarie sa ii aduc apa.Am luat Sticla la 2 litri si un pahar la nimerala si am ajuns pe balcon.Am umplut pahar cu apa si am varsat paharul pe fata lui maica'mea.
-O doamne.Am murit,am murit,am murit!
-Mama stai calma.Nu ai murit.Esti vie.
Mama se uita crucis la mine si s-a ridicat incet de pe jos.Am ajutat-o pana in sufragerie sa se aseze pe un fotoliu.Apoi am deschis gura ca sa zic ceva dar mama mi-a luat-o inainte:"Unde sunt ceilalti?"
Nu era intrebarea sau raspunsul la care ma asteptam,dar era o intrebare buna.Chiar nu auzise nimeni cand a tipat mama?Apoi o alta intrebare mi se ivise in cap.Cat era ceasul?"Vin imediat mami". Vroiam sa ma ridic sa iau telefonul din camera sa vad cat este ceasul. "Nu ma lasa aici".Mama ma tinea de brat cu ambele maini cu unghiile ei intrandu-mi in piele.Ochii ei implorau sa raman aici cu ea."Vino cu mine sa vedem cat e ceasul",am zis eu. Desi brusc nu vroiam sa vina cu mine in camera.Daca ochii aceia s-au intors?Oare era vreo pasare?O persoana?O fantoma?Nu stiam si nici nu vroiam sa stiu.Am tras-o incet pe mama din fotoliu si ne-am indreptat incet catre camera mea.
-De ce nu aprindem becul pe hol?
-Pentru ca nu merg, am zis eu.
Am rasufalt usurata cand am vazut ca nimeni nu e in camera mea.Am luat telefonul si l-am glisat. 6:19 dimineata,arata.Mi-am amintit brusc ca era sambata,ca tata a plecat de-a acasa la 5 dimineata ca avea antrenament la nustu ce minune de alergat si bunica a plecat la servici ca lucra o sambata pe luna.M-am uitat la mama si am inceput sa vorbim.
-Ce s-a intamplat?De ce te luptai cu...o patura?Vocea mea era usor amuzata si infricosata.
-Dormeam, a inceput mama.Si dintr-o data simteam cum raman fara aer.Credeam ca ma inec sau ceva de genul.Cand mi-am dat seama ca patura s-a infasurat singura in jurul gatului meu.
-Dar de ce te-ai dus pana pe balcon?
-Am vrut sa il tresesc pe Gelu(tata) dar nu era in pat.Si m-am voiam sa ma indrept catre tine ca sa...intelegi tu.Dar patura m-a tras inspre balcon si am reusit sa ma desprind de ea treptat si sa incep sa tip si...
Mama tremura din toate incheieturile.
-Shhh,gata nu mai trebuie sa zici nimic, o linisteam eu.
Iam zis ca ma duc sa iau paharul si apa de pe balcon si a dat incet din cap.
Am alergat si am luat paharul si apa.Pe jos era patura.Ma uitasem ciudat la ea.Se miscase.Cascam ochii si am iesit repede de pe balcon,am inchis usa in urma mea si am ajuns in camera. Mama adormise. Ma uitam ciudat la ea, eram si ingrijorata.De ce se intamplau toate astea?Apoi mi-am amintit ca toate suntele pe care le auzeam prin casa erau defapt masa rasturnata,si abajurul cu becurile sparte. Am inceput sa respir greu. Nu am mai stat pe ganduri si am sunat-o pe Andreea.Era putin cam devreme dar...
-Deea scuze ca te-am sunat la ora asta,sopteam, dar ar putea mama ta sa iasa cu maica-mea la cumparaturi sau ceva de genu?Am...ceva de facut si nu o vreau prin casa pe mama.
-Da' cine e la telefon?
-Eu proasto.
-Care eu?
-Adina.
-A da...de ce nu...mama chiar vroia sa mearga la cumparaturi...da' ce s-a intamplat?
-Iti...zic eu mai incolo.
Am inchis telefonul si am invelit-o pe mama cu patura mea.
Ce.Dumnezeu.Se.Intampla.
De ce toate astea?De ce acum?De ce eu?
Nu imi venea decat un singur gand in minte.Fantome.
Vroiam sa dechis calculatorul sa caut fantome dar...ce faceam daca gaseam?Si in plus calculatorul facea zgomot si putea sa o trezeasca pe mama.
Pe la ora 9 dimineata mama lui Deea suna-se sa o intrebe pe mama daca nu vrea sa mearga amandoua la cumparaturi.Era cat pe ce sa refuze dar a acceptat.
Pe la 10 a plecat si am inceput sa ma schimb in haine de afara.
Nu mai puteam suporta.Am luat niste bani,cheile si telefonul dupa mine si am plecat.Am inceput sa ma plimb fara directie,incercand sa imi limpezesc mintea.Ce fac acum?Singura intrebare care imi venea in cap.Mi-am amintit de o biblioteca micuta,situata pe coltul strazii la intersectia de la Carol.Acolo erau numai carti cu fantome dar si cu fenomene ciudate.Am decis sa merg pana acolo.Chiar daca stiam ca nu o sa gasesc nimic.
Asteptam tramvaiul 21 in statie la mine.Aveam sa merg 4 statii pana la Carol.Tramvaiul intarziase cam 15 min din cauza unui accindent sau ceva in genu.Eram in spate si ma uitam pe geam.Ajunsesem la Obor si mai aveam 2 statii.Tramvaiul era plin,bineinteles.Apoi,fara nici un fel de avertisment,tramvaiul se oprinse undeva intre Obor si Eminescu,urmatoarea statie adica.Toata lumea cobora din tramvai,teleghidati,fara nici un fel de sunet si am constatat ca eram decat eu si o persoana.Eu ma uitam la el,el la mine.In capatul celalalt al tramvaiului era un om,inalt si bine facu la vreo 1,85 cu costum negru si cravata neagra.Ochii erau fixati catre mine.Apoi fara nici un fel de avertisment,usile se inchisera si omul misterios se indrepta periculos catre mine.

Va urma.

La multi ani!

La multi ani tuturor celor care au numele de Nicoleta/Nicolae si derivatele lor.
<3

Povestea

Pentru cei care citesc povestea litera sau care o vor citi, nu este reala. Este real doar visul.Continuarea este doar imaginatia mea bogata.
Oricum, m-am decis a scrie povestea "Litera'' in mai multe parti. Nu stiu cate; voi vedea pana unde ma duce imaginatia.

Litera.-continuare

-HEY, fi atenta!
-Mda,scuzati...
Era sa ma calce o masina.Iar.Traversam pe la trecerea de pietoni catre liceu,si eram cu mintea aiurea.Ma tot gandeam la cosmar si incepeam sa uit imagini din el.Numai una ramasese clara ca lumina zilei.
Nici nu ma uitam pe unde mergeam,bine ca ma claxonat unu' cu masina si a scos capul pe geam sa imi zica ce mi'a zis.
Ziua trecea ca prin ceata.
Incercam sa raspund cand mi se adresa o intrebare,incearcam sa fiu atenta la ce zicea lumea,si reuseam.Dar mintea numai la litera M statea.Terminasem orele si am zis ca asa ceva nu se poate.Am ajuns acasa nerabdatoare,mi'am salutat parintii si bunica,am mancat grabita si am deschis calculatorul.
Dictionar de vise scriam pe google.
Si incepusem sa caut ca o nebuna semnificatia cosmarului.
Pescarusi-romantism,iubire,libertate si aspiratii. Ma uitam crucis pentru ca nu vedeam iubirea si celelalte chestii in viitorul apropiat.
Ciori-durere si nenoroc.Daca sunt mai multe ciori,necaz mare. Incepusem sa tremur la ce citeam.
Cer-cer senin fericire [...],cer rosu-neliniste si tulburare. Nu era un cer rosu,era purpuriu,dar merge.Incepeam sa cred ca ceva nu e in regula.
Flori(frumoase)-romantism, fragilitate, sensibilitate, creativitate, simplitate, speranta, inocenta, multumire.Dupa cum spuneam nu vedeam toate astea in viitorul apropiat;maracini-eveniment neplacut. Eram din ce in ce mai speriata de ceea ce citeam.
Fulgere(mai multe fulgere)-razboi. Ma holbam la monitor.Nu stiam ce sa mai cred.
Stateam si incepeam sa ma gandesc daca nu cumva mintea mi-o lua razna.Am scuturat din cap la acest gand.
Am inchis nervoasa calculatorul si mi-am luat castile de sub perna si am inceput sa ascult muzica la telefon. Incercam sa nu mai ma gandesc la asta,dar nu imi reusea.Indiferent ce ascultam gandurile continuau sa apara si sa fie mai profunde.
Oare ce a fost asta?
Un vis malefic?O zi proasta?
Un semn?
Stateam intinsa pe pat si ma tot gandeam la chestii importante care sa inceapa cu litera M. Mama?Moarte?Maria?
Nu stiam.
M-am schimbat in pijamale si m-am dus sa ma spal la baie pe dinti. Am deschis usa si am aprins becul.Sau cel putin asta am crezut.Tot apasam pe intrerupator si nu se intampla nici un contact. L-am chemat pe tata sa schimbe becul crezand ca e ars.Si a apasat pe intrerupator l-a aprins si apoi l-a stins.A mers. Dupa care incepeam sa ma uit perplexa si am avut un fior care imi facuse pielea maciuca. Am apasat pe intrerupator si nimic. Tot il frecam si frecam si m-am intors ca sa il chem pe tata sa vada ce naiba are.In momentul in care m-am intorsc...ZBANG!
Usa s-a trantit. Nu eram speriata,mirata,sau chestii de genu. Eram pur si simplu calma. Ceea ce pentru mine era anormal. Apoi am avut cea mai ciudata senzatie traita vreodata. Simteam cum ma fac mai rece. Fata,mainile,corpul...simteam cum ma fac mai rece.Apoi valvartej am intrat baie(lumina s-a aprins) si m-am uitat concentrata fara sa vreau in olglinda. Am simtit un vant rece fluturandu-mi parul. Am inchis ochii si iam deschis. Vedeam in oglinda niste ochi mari caprui infricosati si obositi,o fata alba palida ca zapada,un par negru ravasit in toate directiile. Nu imi placea ce vad. Mi-am luat peria mi-am descalcit parul, m-am spalat pe ochi cu apa rece ca gheata. M-am sters si m-am intors in camera. Am luat "New Moon" si am continuat sa citesc de unde ramasesem(chiar daca am citit cartea de vreo 5 ori). Se facuse vreo 11 noaptea.Am stins veioza, am cascat si m-am uitat din reflex spre fereastra. 2 ochi mici si urati ma priveau.


Va urma.