Inghetasem de-a binelea. Ochii mici ca niste margele ce sclipeau ma priveau cu mult interes de la geam.Nu stiam ce e sau cine ma privea dar s-a deschis geamul.Singur.Am inceput sa tip. Sau asa credeam eu. Gatul ma ardea,imi era uscat. Deabia atunci constatasem ca nu tipam.Dintr-o data s-a auzit cel mai inspaimantator sunet.Un tipat care nu era al meu si nici de la geam. Cineva tipa.Si venea din casa.Privirea mi-a fugit de la geam catre intrerupator.M-am ridicat cu rapiditate din pat si am apasat intrerupatorul.Nici o lumina.
ZBANG-POC-ZBANG-ZDUF. Eram speriatata de-a binelea. Cred ca mai aveam putin si faceam atac de cord. Becul nu mergea,tipatul era infiorator si...cei 2 ochi care ma priveau de la geam disparusera.Nu stiam ce sa fac. Mintea imi era inchisa nu puteam sa gandesc
Si a lesinat pe balcon. Eu ma uitam cu ochii cascati. Ce dracu a patit? De ce se lupta cu o patura? Si cel mai important...nu a auzit nimeni cum a tipat?Puteam sa fac pariu ca a trezit 3 etaje.Dar nimeni si nimic. M-am dus fugind ca o descreierata in bucatarie sa ii aduc apa.Am luat Sticla la 2 litri si un pahar la nimerala si am ajuns pe balcon.Am umplut pahar cu apa si am varsat paharul pe fata lui maica'mea.
-O doamne.Am murit,am murit,am murit!
-Mama stai calma.Nu ai murit.Esti vie.
Mama se uita crucis la mine si s-a ridicat incet de pe jos.Am ajutat-o pana in sufragerie sa se aseze pe un fotoliu.Apoi am deschis gura ca sa zic ceva dar mama mi-a luat-o inainte:"Unde sunt ceilalti?"
Nu era intrebarea sau raspunsul la care ma asteptam,dar era o intrebare buna.Chiar nu auzise nimeni cand a tipat mama?Apoi o alta intrebare mi se ivise in cap.Cat era ceasul?"Vin imediat mami". Vroiam sa ma ridic sa iau telefonul din camera sa vad cat este ceasul. "Nu ma lasa aici".Mama ma tinea de brat cu ambele maini cu unghiile ei intrandu-mi in piele.Ochii ei implorau sa raman aici cu ea."Vino cu mine sa vedem cat e ceasul",am zis eu. Desi brusc nu vroiam sa vina cu mine in camera.Daca ochii aceia s-au intors?Oare era vreo pasare?O persoana?O fantoma?Nu stiam si nici nu vroiam sa stiu.Am tras-o incet pe mama din fotoliu si ne-am indreptat incet catre camera mea.
-De ce nu aprindem becul pe hol?
-Pentru ca nu merg, am zis eu.
Am rasufalt usurata cand am vazut ca nimeni nu e in camera mea.Am luat telefonul si l-am glisat. 6:19 dimineata,arata.Mi-am amintit brusc ca era sambata,ca tata a plecat de-a acasa la 5 dimineata ca avea antrenament la nustu ce minune de alergat si bunica a plecat la servici ca lucra o sambata pe luna.M-am uitat la mama si am inceput sa vorbim.
-Ce s-a intamplat?De ce te luptai cu...o patura?Vocea mea era usor amuzata si infricosata.
-Dormeam, a inceput mama.Si dintr-o data simteam cum raman fara aer.Credeam ca ma inec sau ceva de genul.Cand mi-am dat seama ca patura s-a infasurat singura in jurul gatului meu.
-Dar de ce te-ai dus pana pe balcon?
-Am vrut sa il tresesc pe Gelu(tata) dar nu era in pat.Si m-am voiam sa ma indrept catre tine ca sa...intelegi tu.Dar patura m-a tras inspre balcon si am reusit sa ma desprind de ea treptat si sa incep sa tip si...
Mama tremura din toate incheieturile.
-Shhh,gata nu mai trebuie sa zici nimic, o linisteam eu.
Iam zis ca ma duc sa iau paharul si apa de pe balcon si a dat incet din cap.
Am alergat si am luat paharul si apa.Pe jos era patura.Ma uitasem ciudat la ea.Se miscase.Cascam ochii si am iesit repede de pe balcon,am inchis usa in urma mea si am ajuns in camera. Mama adormise. Ma uitam ciudat la ea, eram si ingrijorata.De ce se intamplau toate astea?Apoi mi-am amintit ca toate suntele pe care le auzeam prin casa erau defapt masa rasturnata,si abajurul cu becurile sparte. Am inceput sa respir greu. Nu am mai stat pe ganduri si am sunat-o pe Andreea.Era putin cam devreme dar...
-Deea scuze ca te-am sunat la ora asta,sopteam, dar ar putea mama ta sa iasa cu maica-mea la cumparaturi sau ceva de genu?Am...ceva de facut si nu o vreau prin casa pe mama.
-Da' cine e la telefon?
-Eu proasto.
-Care eu?
-Adina.
-A da...de ce nu...mama chiar vroia sa mearga la cumparaturi...da' ce s-a intamplat?
-Iti...zic eu mai incolo.
Am inchis telefonul si am invelit-o pe mama cu patura mea.
Ce.Dumnezeu.Se.Intampla.
De ce toate astea?De ce acum?De ce eu?
Nu imi venea decat un singur gand in minte.Fantome.
Vroiam sa dechis calculatorul sa caut fantome dar...ce faceam daca gaseam?Si in plus calculatorul facea zgomot si putea sa o trezeasca pe mama.
Pe la ora 9 dimineata mama lui Deea suna-se sa o intrebe pe mama daca nu vrea sa mearga amandoua la cumparaturi.Era cat pe ce sa refuze dar a acceptat.
Pe la 10 a plecat si am inceput sa ma schimb in haine de afara.
Nu mai puteam suporta.Am luat niste bani,cheile si telefonul dupa mine si am plecat.Am inceput sa ma plimb fara directie,incercand sa imi limpezesc mintea.Ce fac acum?Singura intrebare care imi venea in cap.Mi-am amintit de o biblioteca micuta,situata pe coltul strazii la intersectia de la Carol.Acolo erau numai carti cu fantome dar si cu fenomene ciudate.Am decis sa merg pana acolo.Chiar daca stiam ca nu o sa gasesc nimic.
Asteptam tramvaiul 21 in statie la mine.Aveam sa merg 4 statii pana la Carol.Tramvaiul intarziase cam 15 min din cauza unui accindent sau ceva in genu.Eram in spate si ma uitam pe geam.Ajunsesem la Obor si mai aveam 2 statii.Tramvaiul era plin,bineinteles.Apoi,fara nici un fel de avertisment,tramvaiul se oprinse undeva intre Obor si Eminescu,urmatoarea statie adica.Toata lumea cobora din tramvai,teleghidati,fara nici un fel de sunet si am constatat ca eram decat eu si o persoana.Eu ma uitam la el,el la mine.In capatul celalalt al tramvaiului era un om,inalt si bine facu la vreo 1,85 cu costum negru si cravata neagra.Ochii erau fixati catre mine.Apoi fara nici un fel de avertisment,usile se inchisera si omul misterios se indrepta periculos catre mine.
Va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu